Pensiunea Raluca Sinaia – acasa la Hitler 

Impreuna cu niste prieteni am vrut sa evadam un week-end din Bucuresti, sa ne relaxam doua zile la munte, dar ne-am simtit ca niste musafiri nepoftiti.

Asta pentru ca pensiunea Raluca este de fapt casa in care locuiesc proprietarii. Ce inseamna asta? Ca daca vrei sa stai in living, stai alaturi de tot familionul (sotie, sot, fiica, ginere, nepot, cumnat si altii). Cu alte cuvinte asculti fara sa vrei programele la care se uita ei la TV, trebuie sa vorbesti incet, sa nu razi prea tare, sa nu fumezi, sa speli vasele si sa urci pana la etajul doi, unde e camera ta, daca ai nevoie la wc, pentru ca la toaleta de jos femeia ne-a spus clar ca nu avem voie sa o folosim.

Recunosc ca mi-am dat seama ca ceva nu e in regula doamna inca din primele minute. Am ajuns pe la 11 noaptea, aveam bagaje in mana si nu am apucat sa deschidem bine usa de la intrare, nu ne-am dat dezbracat de geci sau macar sa lasam gentile jos, ca doamna ne si cerea deja buletinele si bani de cazare, de parca urma sa plecam de acolo fara sa platim, nu de parca abia ajunsesem. Asta ca sa nu mai spun ca ne-a cerut si mai multi bani decat vorbisem la telefon cu barbata-su.

Ne-a spus de trei ori in doua minute ca in camere nu se fumeaza si in general din toata atitudinea ne-am dat seama ca tocmai ne cazasem in casa lui Hitler. Sotul meu deja voia sa plecam, sa cautam in alta parte cazare, dar cum era deja tarziu si eram sase oameni implicati in poveste, am zis ca nu poate fi chiar asa de rau. Din pacate, n-am avut dreptate…

Unul dintre motivele pentru care am ales vila asta a fost ca avea in curte un gratar. Ne si imaginam inca de pe drum cum ajungem acolo si stam cu totii in jurul focului, la un pahar de vin si voie buna. Numai ca sotul doamnei, probabil din teama de a nu strica ceva pe acolo, a stat cu noi aproape pe toata perioada gratarului. Evident, niciunul dintre noi nu se simtea confortabil.

Patroana, care se dusese deja la culcare, a tinut sa iasa in halat din camera sa ne spuna ca dupa ce terminam de mancat sa spalam vasele si sa le punem la uscat. Clar: eram in vizita la o matusa si nu intr-un week-end de relaxare la munte.

Sambata dimineata, ne atrage atentia ca am uitat lumina aprinsa intr-un balcon si sa mergem sa o stingem.

Sambata seara, in living. Ne-am apucat sa jucam carti. Ginerele venea din cand in cand si schimba canalele la televizor (cu precadere pe niste posturi nemtesti), desi ei toti erau in bucatarie cu usa inchisa si nu aveau cum sa auda ce se intampla la TV.

Dupa ce fiica (probabil adevarata Raluca) ne-a laudat ca suntem cel mai cuminte grup pe care l-au avut in vizita, mama a avut grija sa ne atraga atentia sa vorbim mai incet.

Am terminat de jucat carti la ora 4 dimineata. Unii s-au dus la culcare, unii au iesit afara la tigara. In mai putin de doua minute, hitlerista a si iesit din camera ca sa stinga luminile si sa stranga de pe masa in urma noastra (crezand ca le-am uitat noi). La ora 4 dimineata!!! Cand am intrat in casa, a tinut sa ne precizeze ca nu a dormit deloc si ca la ora 12:00 trebuie sa eliberam neaparat camerele, ca asa e “ora hoteliera”. Imi venea sa zic ca numai ca la hotel nu ne-am simtit noi, dar m-am abtinut.

Duminica, la plecare, un prieten mai cu bun simt din grup ii spune ca ne pare rau daca am deranjat-o cumva, la care raspuns: “Asta e! Data viitoare va cazez in casa cealalta”.

Numai ca nu va mai fi o data viitoare!