Le Boutique – gata oricand sa te tepuiasca : iti arata niste pantofi si iti livreaza altii 

Draguti pantofii din imagine, nu ? Asa am zis si eu cand i-am vazut, motiv pentru care i-am si comandat. Descrierea era urmatoarea: „lucrate manual, din piele 100%, cu platforma imbracata in par de ponei.”

 

La cateva zile dupa comanda ma suna cineva sa-mi spuna ca nu mai au par de ponei si ma intreba daca sunt de acord sa-l inlocuiasca cu altceva, un fel de blanita de aceeasi culoare maro si la fel de scurta. „Sigur”, zic. „Important e sa arate ca in imagine.” (Si-asa incepusem sa ma intreb de soarta bietilor ponei, cum se recolteaza parul si deja aveam mustrari de constiinta…)

Peste alte cateva zile sunt anuntata ca botinele sunt gata si ar putea sa imi fie livrate prin curier, dar ca dna/ dra care se ocupa de acest business prefera sa ne vedem personal sa-mi livreze pachetul, pentru ca vrea sa vada daca sunt multumita de rezultat. „Oauuuu!!!”, am spus atunci, caci nu vezi des un asemnea interes din partea comerciantilor.

Mi-am muscat repede limba cand m-am si intalnit cu tanara. Parul de ponei fusese inlocuit cu un par care nu era nici maro si nici scurt. Era negru ca abanosul si lung de 5 cm pe putin. Pantofii aratau cel putin ciudati, ca sa nu spun urati. Deci de asta dorea doamna sa ne intalnim… Nu-i nimic, am apreciat oricum ca vrea sa gasim o solutie. Numai ca femeia imi spune clar ca nu are alt material la dispozitie care sa semene cu ce am vazut eu in poza.

 

  • „Pai si atunci? Cum facem? ”, intreb. Imi explica ca ea ca a dat banii pe pantofi si ma lasa sa inteleg ca nu pot sa o las cu botinele alea.
  • „Pai si care ar fi solutiile?”
  • „Lac, piele intoarsa sau piele normala.”
  • „Nu…, nu…, nu…! ”

Dupa ce ne invartim in cerc de cateva ori cu astfel de replici, se infurie dna/ dra dintr-odata, intr-un stil vizibil cartieresc. Se ambaleaza, ridica tonul si zice :

EA: – Pai hai odata, ca eu stau de o ora aici si astept ca fraiera. Mai bine zi-mi „Bah, ma pish pe tine si nu mai vreau pantofii si cu asta basta. Puteam sa iti trimit coletul, tu sa platesti si sa nu stii ce ai in pachet, sa-l platesti si gata.
EU: – Pai iti trimiteam pachetul inapoi.
EA: – Si eu nu-ti mai dadeam banii….

Eu, absolut siderata. Nu era vina mea ca astepta de o ora. Am stabilit sa ne vedem la 14:00. Am ajuns la 14:03. Nu era iarasi vina mea nici ca pantofii au iesit altfel.

Ma gandesc acum ca ar fi trebuit sa parasesc frumos discutia, sa o las cu pantofii facuti/ platiti sa se descurce. Dar dintr-un probabil bun simt/ stupefiere/ dorinta de conciliere i-am explicat ca scopul meu nu este sa-i trag ei tzeapa, asa ca i-am propus sa incercam sa inlocuim parul lung si negru cu un material pe care il are totusi la dispozitie, respectiv, o piele intoarsa de culoare brun inchis.

Este insa primul si ultimul articol pe care il comand de pe acest site. Nu doar pentru ca femeia si-a permis sa vorbeasca asa, ci si pentru ca, in criza ei de isterie, mi-a spus clar ca putea foarte bine sa imi livreze pantofii – desi stia ca sunt altfel decat ce am comandat – si sa imi ia si banii.

Cum sa ai o astfel de atitudine si sa castigi si bani de pe urma clientilor pe care n-ai nicio problema sa-i tepuiesti?