“Eat, pray, love” – prost, prost, prost… 

Pe cei carora le plac filmele cu poveste, cu dragoste, cu file de viata, probabil ca trailerul i-a convins sa se uite la film. Cel putin cu mine asa s-a intamplat.

Dupa 10 minute imi venea sa spun ca m-am plictisit. Dar am tacut. Dupa 30 de minute deja ma intrebam “cand incepe filmul?”. Dar am tacut. Dupa 45 de minute nu mi-am mai putut ascunde dezamagirea si am inceput sa comentez toate replicile care mi se pareau banale, puerile, toate conversatiile care se doreau a fi profunde, dar sunau atat de superficiale.

Pacat de actorii buni saracii, care s-au chinuit. Au plans, au incercat sa transmita un sentiment. Dar scenaristul, regizorul, esec total. Un film care trebuia probabil sa iti insufle iubirea in gandire si in respiratie, m-a enervat la culme.

Plin de clisee, faze fara logica (exemplu: o tipa o suna pe prietena ei si o roaga sa merga intr-un alt oras unde era pizza buna. odata ajunsa acolo, spune ca ea nu poate manca, avand pizza in fata, pentru ca a facut colacei in jurul taliei…wtf…de ce ai mai venit pana acolo? )

Cu siguranta nu este cel mai prost film pe care l-am vazut, dar nici nu as putea sa il recomand cuiva, decat daca stiu ca omul respectiv chiar nu are nimic, dar absolut nimic mai bun de vazut sau de facut.